Legea avantajului comparativ în economie
Legea avantajului comparativ este un principiu economic care argumentează că o țară ar trebui să se specializeze în producția bunurilor sau serviciilor în care are un cost de oportunitate mai mic și să importe bunurile sau serviciile în care are un cost de oportunitate mai mare.
Prin urmare, o țară poate obține beneficii economice mai mari prin specializarea în producția bunurilor sau serviciilor în care are un avantaj comparativ și prin tranzacționarea acestora pe piața internațională.
Un exemplu simplu al acestui principiu este cel al unei țări care este mai eficientă în producerea vinului decât în producerea textilelor. Dacă această țară se specializează în producția de vin și exportă acest produs, în timp ce importă textilele de la o altă țară care este mai eficientă în producerea lor, ambele țări vor avea de câștigat de pe urma tranzacției.
Legea avantajului comparativ a fost formulată pentru prima dată de economistul David Ricardo în secolul al XIX-lea și a devenit unul dintre principiile fundamentale ale economiei internaționale.
Pentru mai multe informații, puteți accesa pagina Wikipedia.