Eșantion non-probabilistic
Eșantionul non-probabilistic este o metodă de selecție a participanților într-un studiu sau sondaj, în care fiecare membru al populației nu are o șansă cunoscută de a fi selectat. Acest tip de eșantionare este adesea utilizat atunci când este dificil sau imposibil să se obțină o listă completă a populației sau atunci când costurile sau resursele sunt limitate.
Există mai multe tipuri de eșantion non-probabilistic, printre care se numără eșantionarea convenabilă, eșantionarea cotelor și eșantionarea în judecată. În eșantionarea convenabilă, participanții sunt selectați pe baza disponibilității lor și a ușurinței cu care pot fi contactați. Eșantionarea cotelor implică selectarea participanților în funcție de caracteristicile specifice, cum ar fi vârsta sau sexul, pentru a asigura o distribuție echilibrată a acestora. Eșantionarea în judecată presupune selectarea participanților pe baza cunoștințelor și experienței cercetătorului.
Cu toate că eșantionarea non-probabilistică poate fi mai ușor de realizat și mai economică decât eșantionarea probabilistică, rezultatele obținute pot fi mai puțin fiabile sau reprezentative pentru întreaga populație. De aceea, este important să se ia în considerare limitele și posibilele erori asociate cu acest tip de eșantionare.
Exemple de eșantion non-probabilistic:
- Un cercetător care selectează participanții din rândul colegilor săi de la universitate pentru un studiu despre preferințele muzicale.
- O organizație care recrutează voluntari pentru un sondaj online despre obiceiurile de cumpărare.
Pentru mai multe informații despre eșantionul non-probabilistic, puteți accesa acest link .