Legea privind menținerea prețului de revânzare Miller-Tydings din 1937
Legea privind menținerea prețului de revânzare Miller-Tydings a fost adoptată în anul 1937 în Statele Unite ale Americii. Această lege a fost creată pentru a permite producătorilor să stabilească prețurile minime de revânzare pentru produsele lor, fără a încălca legile antitrust.
Conform legii Miller-Tydings, producătorii aveau dreptul să impună un preț minim de revânzare pentru produsele lor, iar comercianții erau obligați să respecte aceste prețuri minime. Astfel, producătorii puteau controla mai bine modul în care produsele lor erau comercializate și puteau proteja imaginea brandului lor.
O altă prevedere importantă a legii Miller-Tydings a fost faptul că aceasta a eliminat restricțiile federale privind menținerea prețului de revânzare, permițând astfel statelor să adopte propriile lor legi în acest sens.
În final, legea Miller-Tydings a fost anulată în 1975, odată cu adoptarea Legii Sherman Antitrust. Cu toate acestea, impactul său asupra modului în care producătorii și comercianții pot stabili prețurile rămâne relevant și în prezent.
Referință: Miller-Tydings Act – Wikipedia