Validitatea discriminantă
Validitatea discriminantă este o componentă a validității convergente și reprezintă gradul în care două construcții teoretice diferite sunt într-adevăr distincte într-un studiu de cercetare.
Pentru a evalua validitatea discriminantă, cercetătorii folosesc adesea analize statistice precum analiza factorială confirmatorie (AFC). Această tehnică permite determinarea dacă două construcții teoretice diferite sunt măsurate în mod corespunzător de către întrebările dintr-un chestionar.
De exemplu, să luăm două construcții teoretice: încrederea în sine și stresul la locul de muncă. Dacă analiza factorială confirmatorie arată că întrebările legate de încrederea în sine se grupează împreună și sunt distincte de întrebările legate de stresul la locul de muncă, atunci putem concluziona că aceste două constructe sunt măsurate în mod adecvat de către chestionar.
Este important să se demonstreze validitatea discriminantă pentru a asigura că rezultatele cercetării sunt valide și că variabilele studiate sunt într-adevăr distincte.
Exemplu de validitate discriminantă:
- Construcția teoretică: încrederea în sine
- Construcția teoretică: stresul la locul de muncă
Pentru mai multe informații despre validitatea discriminantă, puteți accesa pagina Wikipedia.